Dioclețian își începe cariera militară ca simplu soldat, devenind comandantul gărzii personale a lui Numerianus. La moartea acestuia, în 284 este proclamat Augustus pentru armata din Orient, iar din 285, rămâne unicul împărat. Realizând că problemele Imperiului sunt prea mari, în 286 îl desemnează pe Maximian, tovarăşul său de arme, coîmpărat și îl însărcinează cu apărarea Occidentului, apoi în anul 293 instituie tetrarhia ca sistem de guvernare sporind la 4 numărul conducătorilor imperiului, care acum erau grupați într-un colegiu în care celor doi Auguști li se subordonează doi Cezari: Galerius şi Constanţiu I, tatăl lui Constantin cel Mare. Diocleţian, care avea rolul conducător în cadrul tetrarhiei, va conduce Orientul de la Nicomedia, azi Izmit în Turcia, în această zonă a imperiului existând mari probleme de apărare a graniţelor. După războiul victorios împotriva Persiei sasanide, Diocleţian va încerca să consolideze Imperiul nu numai prin reforme administrative ci şi reformarea vieţii religioase mai exact prin reactivarea vechilor culte – cultul lui Jupiter devine obligatoriu pentru întregul imperiu – duce, în anii 303304, la promulgarea a 4 edicte anticreştine care declanşează cea mai mare persecuţie din istoria imperiului împotriva acestei religii, rămase în istorie sub denumirea de „persecuţia lui Diocleţian”.

56. Diocletian-StatueÎn primii cincisprezece ani ai domniei sale, Diocleţian a epurat armata sa de creştini, a condamnat maniheismul şi s-a înconjurat cu adversarii publici ai creştinismului. În iarna anului 302, Galerius a cerut lui Diocleţian să înceapă o persecuţie generală contra creştinilor. Diocleţian a fost precaut şi a mers la Oracolul lui Apollo pentru a cere îndrumare. Răspunsul oracolului lui Apollo a fost interpretat ca o susţinere a poziţiei lui Galerius, astfel împăratul Diocleţian împreună cu colegii săi Maximian, Galerius şi Constantius Chlorus au emis primul edict anticreştin în 24 februarie 303, prin care se revocau drepturilor legale ale creştinilor şi le cereau acestora să respecte practicile religioase tradiţionale din Roma antică, printre care închinarea la statuile zeilor din temple şi aducerea de jertfe acestora. Această primă Persecuţie lui Diocleţian a variat în intensitate pe cuprinsul teritoriului imperiului – cea mai indulgentă formă de persecuţie a fost în Galia şi Britannia, unde doar prima parte a edictului a fost aplicată, şi cea mai drastică a fost în provinciile orientale. (vezi Persecutarea creştinilor).

Preferinţa lui Diocleţian pentru un guvern activist, combinat cu imaginea de sine ca restaurator al gloriei trecutului roman, a mai produs trei edicte „anticreştine” care vizau clerul creştin şi impuneau sacrificii universale, prin care toţi locuitorii imperiului urmau să aducă onoruri zeilor „oficiali”. Este greu de precizat în ce măsură aceste decrete anticreştine au afectat creştinismul şi pe credincioşii de rând, de vreme ce la baza „istoriei” acestor evenimente stă scrierea apologetului creştin Lactanţiu, intitulată De Mortibus Persecutorum adică „Despre moartea persecutorilor”, în care sunt nominalizaţi „împăraţii persecutori”: Nero, Domiţian, Decius, Valerian şi Aurelian, la care a fost ulterior adăugat şi Traian, precum şi cei din timpul său: Diocleţian, Maximian, Galerius şi Maximus. Să notăm că scrierea este una apologetică şi nu una istorică.

57. Arcul lui Galerius

Ce „uită” să spună istoria bisericească este faptul că în 311, cu doi ani înaintea lui Constantin şi Licinius, Galerius, unul dintre acuzaţi, a emis un edict de toleranţă faţă de creştini

În timpul „Persecuţiei lui Diocletian” sunt plasate majoritatea biografiilor unor sfinţi creştini ortodocşi, cei mai mulţi inexistenţi în realitate…

În dorința de a impune noul sistem constituțional, la data de 1 mai 305, Dioclețian abdică și îl obligă pe Maximian să îi urmeze exemplul cedând locul celei de-a doua tetrarhii, condusă de către Galerius. Dioclețian se retrage, până la moarte, în palatul său din Spalatum (azi Split, în Croaţia). Sistemul tetrarhiei conceput de către Diocleţian s-a deteriorat rapid, ducând la anarhie și la războaie civile, care nu vor înceta decât în 312, o dată cu victoria lui Constantin asupra rivalilor săi.

Episodul: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 3435.

Facebook Comentariu
Distribuire
Please follow and like us:
RaduIstoria crestinismuluiDioclețian își începe cariera militară ca simplu soldat, devenind comandantul gărzii personale a lui Numerianus. La moartea acestuia, în 284 este proclamat Augustus pentru armata din Orient, iar din 285, rămâne unicul împărat. Realizând că problemele Imperiului sunt prea mari, în 286 îl desemnează pe Maximian, tovarăşul său de arme, coîmpărat...Pentru cei care știu să gândească singuri