În secolul al IX-lea Vaticanul a scos din „arhivele secrete” un document semnat de către Constantin cel Mare, cunoscut sub numele de Donatio Constantini. Dacă rămânea „la secret”, mai era valabil şi astăzi…

Faimosul hrisov, care cuprinde circa 3000 de cuvinte, este format practic din două părţi diferite. Prima parte – Confessio – datată 30 martie 315, conţine o profesiune de credinţă a împăratului şi povestea convertirii acestuia la creştinism de către papa Silvestru I, ca urmare a faptului că papa l-a vindecat miraculos de lepră pe vestitul împărat (!). Mai târziu şi Eusebiu din Cesareea l-a convertit pe Constantin cel Mare la creştinism. (Ori împăratul a fost greu de convertit, ori „convertirile” au fost post-mortem).

Partea a doua a celebrului document – Donatio – este de fapt esenţială pentru Vatican, căci în ea, drept mulţumire pentru faptul că a fost vindecat, Constantin cel Mare acordă papei Silvestru şi a viitorilor papi, o serie de proprietăţi în Iudeea, Grecia, Asia, Tracia, Africa, Italia şi „diferite insule”, precum şi drept de domnie efectivă a asupra Romei, Italiei şi provinciilor romane din vestul bazinului mediteranean. Mai este prevăzută şi obligaţia regilor de a se supune episcopatului Vaticanului. În încheierea documentului, Constantin face o declaraţie plină de umilinţă, prin care el se retrage în partea răsăriteană a Imperiului, cedând papei prerogativele sale pentru regiunile vestice.

Sylvester_I_and_Constantine

Dania mai recunoaşte şi primatul spiritual al Sfântului Scaun asupra tuturor bisericilor din lume, inclusiv asupra patriarhatelor creştine din Alexandria, Antiohia, Ierusalim şi Constantinopol.

Donatio Constantini a fost menţionat însă pentru prima într-o scrisoare din anul 778, în care papa Adrian I îl îndeamnă pe Carol cel Mare să urmeze exemplul lui Constantin şi să acorde suveranitate Vaticanului asupra „statelor papale”.

Primul papă care va invoca documentul sub forma unei arme politice, a fost Leon al IX-lea, într-o scrisoare trimisă în anul 1054 lui Mihai I Cerularie, patriarhul Constantinopolului, în cadrul aprinselor dispute pentru întâietate dintre cele două biserici, o dispută finalizată cu Marea Schismă…

Textul Donatio Constantini, tradus în limba greacă în secolul al XI-lea, a fost folosit însă şi de Răsăritul creştin în articularea relaţiei între împăratul bizantin şi patriarhul Constantinopolului, îndeosebi în secolele al XIII-lea şi al XIV-lea, după prima cădere a Constantinopolului în faţa cruciaţilor (1204). Matei Vlastares includea textul în Nomocanonul publicat în 1335. Potrivit interpretării răsăritene, privilegiile acordate de Constantin cel Mare papei Silvestru fuseseră „translatate” odată cu capitala imperială. Constantinopolul era „Noua Romă”, iar scaunul constantinopolitan moştenea de drept toate privilegiile pe care Constantin le acordase „Vechii Rome”.

Donationconstantine - Rafael

Timp de peste 600 ani papii s-au servit de Donatio Constantini pentru a-şi justifica primatul spiritual dar şi o serie de pretenţii materiale. Chiar dacă în anul 1001 împăratul german Otto al III-lea a ridicat suspiciuni asupra autenticităţii documentului, cardinalul Nicholas Cusanus (1401-1464) va fi primul care declară documentul drept un fals. Opinia sa este susţinută apoi de către preotul catolic Lorenzo Valla (1407-1457) şi Nikolaus von Kues (1401-1464), cei care aduc o serie de dovezi în sprijinul unui fals realizat în jurul anului 760 în scopul de a susţine primatul papal. Aceştia au observat pentru prima dată că actul Donatio Constantini nu a fost amintit niciodată în lucrările istorice ale episcopului Eusebiu din Cesareea, contemporanul şi biograful împăratului Constantin cel Mare. Mai apoi au sesizat că a doua parte a documentului face referire la consulatul lui Quinius Gallicanus adică la anul 317, ceea ce contrazice datarea scrisorii şi, în final, au relevat diferenţele de limbaj dintre epoci şi utilizarea unor termeni administrativi care nu existau în vremea lui Constantin.

Abia în secolul al XIX-lea, Biserica romano-catolică a recunoscut oficial falsitatea textului…

Facebook Comentariu
Distribuire
Please follow and like us:
Radu2. IstorieÎn secolul al IX-lea Vaticanul a scos din „arhivele secrete” un document semnat de către Constantin cel Mare, cunoscut sub numele de Donatio Constantini. Dacă rămânea „la secret”, mai era valabil şi astăzi... Faimosul hrisov, care cuprinde circa 3000 de cuvinte, este format practic din două părţi diferite. Prima parte...Pentru cei care știu să gândească singuri