Evanghelia după Iuda
Povestea zeului creştin nu a fost dintotdeauna aşa cum ne este prezentată astăzi. Timp de câteva sute de ani au circulat diferite versiuni ale legendei. O poveste interesantă despre Iisus, de factură gnostică, apare în Evanghelia după Iuda. Aici, Iuda este ucenicul favorit iar „sărutul lui Iuda” nu mai este „o trădare”… Iată textul, care din păcate are o serie de pasaje lipsă.
INTRODUCERE: INCIPIT
Cuvântul tainic al revelaţiei pe care Iisus i l-a spus lui Iuda Iscarioteanul vreme de o săptămâna cu trei zile înainte de a sărbători Paştete.
PĂSTORIREA PĂMÂNTEASCĂ A LUI IISUS
Când Iisus s-a ivit pe pământ, el a făcut miracole şi mari minuni pentru mântuirea oamenilor. Şi fiindcă unii [mergeau] pe calea dreptăţii, iar alţii mergeau în păcat, au fost chemaţi cei doisprezece ucenici.
El a început să le vorbească despre tainele de dincolo de lume şi despre ce va fi la sfârşit. Adesea nu le apărea ucenicilor ca el însuşi, ci se afla printre ei ca un prunc (nălucă).
SCENA 1: Iisus dialoghează cu ucenicii. Rugăciunea de mulţumire sau euharistia
Într-o zi, el se afla cu ucenicii săi în Iudeea şi i-a găsit strânşi laolaltă şi aşezaţi în pioşenie. Când [s-a apropiat] de ucenici, care sedeau laolaltă aşezaţi şi înălţând o rugăciune de mulţumire pentru pâine, [el] a râs.
Ucenicii [i-]au spus: “Învăţătorule, de ce râzi de rugăciunea [noastră] de mulţumire? Ce am făcut? [Asta] este ce se cuvine.”
El a răspuns şi le-a zis: “Nu râd de voi. Voi nu faceţi aceasta fiindcă aşa voiţi voi, ci pentru că în acest fel [va fi] preaslăvit dumnezeul vostru.”
Ei au spus: “învăţătorule, tu eşti […] fiul dumnezeului nostru.”
Iisus le-a spus: “Cum de mă cunoaşteţi voi? Adevărat vă spun [eu] vouă, nici un neam dintre voi nu mă va cunoaşte.”
UCENICII DEVIN MÂNIOŞI
Când au auzit acestea, ucenicii au început să se mânie şi să cârtească împotriva lui în inimile lor.
Când Iisus le-a văzut lipsa de [înţelegere], le-a [spus]: “de ce tulburarea v-a dus spre mânie? Dumnezeul vostru, care e în voi şi […], v-a făcut să vă mâniaţi [în] sufletele voastre. [Fie] ca oricare dintre voi, care e [îndeajuns de puternic] printre oameni, să scoată la iveală omul desăvârşit şi să stea în faţa chipului meu.”
Cu toţii au zis: “Avem puterea.”
Dar duhurile lor nu au cutezat să stea în faţa [lui], ci numai al lui Iuda Iscarioteanul. El a putut să stea în faţa lui, dar nu l-a putut privi în ochi şi şi-a întors faţa de la el.
Iuda i-a [zis]: “Eu ştiu cine eşti şi de unde ai venit. Eşti de pe tărâmul nemuritor al lui Barbelo. Iar eu nu sunt vrednic să rostesc numele celui care te-a trimis.”
IISUS ÎI VORBEŞTE NUMAI LUI IUDA
Ştiind că Iuda cugetă la ceva ce era măreţ, Iisus i-a spus: “Depărtează-te de ceilalţi şi îţi voi spune tainele împărăţiei. Tu o poţi atinge, dar te vei întrista mult. Căci altul îţi va fi locul, aşa încât cei doisprezece [ucenici] să fie din nou întregi în dumnezeul lor.”
Iuda i-a spus: “Când îmi vei spune aceste lucruri şi când va veni ziua cea mare a luminii pentru […] neam?”
Dar când a zis aceasta, Iisus l-a părăsit.
SCENA 2: Iisus le apare din nou ucenicilor
În dimineaţa următoare, după ce s-au întâmplat acestea, Iisus [le-a apărut] ucenicilor din nou.
Ei i-au spus: “Învăţătorule, unde te-ai dus şi ce-ai făcut când ne-ai părăsit?”
Iisus le-a spus: “M-am dus la un alt neam mare şi sfânt.”
Ucenicii i-au spus: “ Doamne, care este neamul acela mare, care este mai presus de noi şi mai sfânt decât noi, care nu se află acum pe aceste tărâmuri?”
Când Iisus a auzit acestea, a râs şi le-a spus: “De ce vă gândiţi în inimile voastre la neamul acela sfânt şi puternic? Adevărat vă spun [eu] vouă, nici unul născut [din] acest eon (tărâm) nu va vedea [neamul] acela şi nici o ceată de îngeri ai stelelor nu va stăpâni peste acel neam şi nici un om născut din muritor nu se poate întovărăşi cu el, fiindcă neamul acela nu vine din […] care a devenit […]. Neamul de oameni dintre [voi] e din neamul omenirii […] putere, care […] celelalte puteri […] prin [care] stăpâniţi voi.”
Când ucenicii [lui] au auzit aceasta, fiecare s-a tulburat în duh. N-au putut rosti nici un cuvânt.
În altă zi, Iisus a venit la [ei]. Ei [i]-au spus: “Învăţătorule, te-am văzut într-o [vedenie], căci am avut mari [vise…] noaptea […].
[El a spus]: “De ce aţi [voi … când] voi v-aţi dus să vă ascundeţi?”
UCENICII VĂD TEMPLUL ŞI DISCUTĂ DESPRE EL
Ei [au spus: “Noi am văzut] o măreaţă [casă cu un mare] altar [în ea şi] doisprezece bărbaţi – ei sunt preoţii, credem noi – şi un nume; şi mulţime de oameni aşteaptă la acel altar, [până când] preoţii [… şi primesc] jertfele. [Dar] noi am stat aşteptând.”
[Iisus a spus]: “Cum erau [preoţii]?”
Ei [au spus: “Unii …] două săptămâni; [unii] îşi jertfesc copiii, alţii nevestele, în preamărire [şi] umilinţă între ei; unii se împreunează cu bărbaţi; alţii iau parte la [ucideri]; unii fac o mulţime de păcate şi de fapte nelegiuite. Iar oamenii care stau [în faţa] altarului invocă [numele] tău, şi în toate faptele neajunsului lor, jertfele sunt arse […].”
După ce au zis acestea, au tăcut, căci erau tulburaţi.
UCENICII VĂD TEMPLUL ŞI DISCUTĂ DESPRE EL
Ei [au spus: “Noi am văzut] o măreaţă [casă cu un mare] altar [în ea şi] doisprezece bărbaţi – ei sunt preoţii, credem noi – şi un nume; şi mulţime de oameni aşteaptă la acel altar, [până când] preoţii [… şi primesc] jertfele. [Dar] noi am stat aşteptând.”
[Iisus a spus]: “Cum erau [preoţii]?”
Ei [au spus: “Unii …] două săptămâni; [unii] îşi jertfesc copiii, alţii nevestele, în preamărire [şi] umilinţă între ei; unii se împreunează cu bărbaţi; alţii iau parte la [ucideri]; unii fac o mulţime de păcate şi de fapte nelegiuite. Iar oamenii care stau [în faţa] altarului invocă [numele] tău, şi în toate faptele neajunsului lor, jertfele sunt arse […].”
După ce au zis acestea, au tăcut, căci erau tulburaţi.
IISUS OFERĂ O INTERPRETARE ALEGORICĂ A VIZIUNII REFERITOARE LA TEMPLU
Iisus le-a spus: “De ce sunteţi tulburaţi? Adevărat vă spun eu vouă, toţi preoţii care stau în faţa altarului invocă numele meu. Din nou vă spun, numele meu a fost scris pe acest […] al neamurilor de stele prin neamurile de oameni. [Şi ei] au sădit copaci fără roade, în numele meu, în chip ruşinos.”
Iisus le-a spus: “Cei pe care i-aţi văzut primind jertfele la altar – aceea sunteţi voi. Acela e dumnezeul pe care îl slujiţi, şi voi sunteţi cei doisprezece bărbaţi pe care i-aţi văzut. Vitele aduse sunt jertfele pe care le-aţi văzut – ele sunt cei mulţi pe care îi duceţi pe căi greşite înaintea acelui altar. […] se va ridica şi va folosi numele meu în acest fel, iar neamurile celor cucernici îi vor rămâne credincioase. După el, un alt om se va ridica dintre [preacurvari], şi un altul se [va] ridica dintre ucigaşii de copii, şi un dintre cei care se împreunează cu bărbaţi, şi cei care se înfrânează, şi restul celor ce trăiesc în murdărie şi nelegiuire şi păcat, şi cei care spun «Noi suntem aidoma îngerilor»; ei sunt stelele care duc totul la împlinire. Căci neamurilor de oameni li s-a spus: «Iată, Dumnezeu a primit jertfa voastră din mâinile preoţilor» – adică nişte slujitori ai păcatului. Dar Domnul care porunceşte este Domnul universului. În ziua de pe urmă, ei vor fi făcuţi de ocară.”
Iisus [le]-a spus: “Opriţi jertfele […] pe care le-aţi […] asupra altarului, fiindcă ele sunt asupra stelelor voastre şi asupra îngerilor voştri şi au ajuns deja la împlinire acolo. Deci lăsaţi-i pe ei să fie [ademeniţi] înaintea voastră şi lăsaţi-i să se ducă [……15 r……] neamuri […]. Un brutar nu poate hrăni întreaga creaţie de sub [ceruri]. Şi […] lor […] şi […] nouă şi […].
Iisus le-a spus: “Nu mai cârtiţi. Fiecare dintre voi are steaua lui şi fiecare [………17 r…………] în […] care a venit [… primăvara] pentru copac […] al acestui eon […] pentru o vreme […], dar el a venit să ude raiul lui Dumnezeu şi [neamul] care va dăinui, căci [el] nu va pângări [calea vieţii] acelui neam, ci […] pentru întreaga veşnicie.”
IUDA ÎL ÎNTREABĂ PEE IISUS DESPRE ACEL NEAM ŞI DESPRE NEAMURILE OMENEŞTI
Iuda [i]-a spus: [Rabi], ce fel de roade dă neamul acesta?”
Iisus a spus: “Sufletele tuturor neamurilor omeneşti vor pieri. Dar când aceşti oameni vor fi încheiat vremea împărăţiei şi duhul îi va fi părăsit, trupurile lor vor muri, dar sufletele lor vor fi vii, iar ele vor fi ridicate la cer.”
Iuda a spus: “Şi ce vor face restul neamurilor omeneşti?”
Iisus a spus: “Nu se poate să semeni sămânţă pe [piatră] şi să-i culegi roadele. [Aceasta] e totodată calea […] neamul [pervertit] […] şi Sophia supusă greşelii […] mâna care a creat oamenii muritori, ca sufletele lor să se înalţe la tărâmurile veşnice de sus. [Adevărat] vă spun eu vouă, […] înger […] puteri va putea vedea că […] acestea cărora […] neamurile sfinte […].”
După ce Iisus a spus aceasta, a plecat.
SCENA 3: Iuda relatează o viziune, iar Iisus îi răspunde
Iuda a spus: “Învăţătorule, aşa cum I-ai ascultat pe ei toţi, ascultă-mă acum şi pe mine. Căci am avut o mare vedenie.”
Când Iisus a auzit aceasta , a râs şi i-a spus: “Tu, al treisprezecelea spirit, de ce te străduieşti atât de tare? Dar vorbeşte, iar eu te voi asculta.”
Iuda i-a spus: “În vedenie m-am văzut pe mine pe când cei doisprezece mă băteau cu pietre şi [rău mă] oropseau. Şi am ajuns la locul în care […] după tine. Am văzut [o casă …], şi ochii mei nu i-au putut [cuprinde] mărimea. Oameni de seamă erau în jurul ei şi acea casă avea un acoperiş de verdeaţă, iar în mijlocul casei era [o mulţime ……2 r……..], spunând: «Învăţătorule, ia-mă şi pe mine împreună cu oamenii aceştia.»”
[Iisus] i-a răspuns şi i-a zis: “Iuda, steaua ta te-a dus pe căi greşite.” Şi a continuat: “Nici un om născut din muritor nu e vrednic să intre în casa pe care ai văzut-o, căci acel loc e păstrat pentru cei sfinţi. Nici soarele şi nici luna nu vor stăpâni acolo, şi nici ziua, ci numai cei sfinţi vor sălăşlui acolo pentru totdeauna, pe tărâmul veşnic, împreună cu sfinţii îngeri. Iată, ţi-am dezvăluit taina împărăţiei şi te-am învăţat despre greşeala stelelor; şi […] l-am trimis […] pe cei doisprezece eoni.”
IUDA ÎNTREABĂ DESPRE SOARTA SA
Iuda a spus: “Învăţătorule, nu cumva sămânţa mea e sub stăpânirea conducătorilor?”
Iisus i-a răspuns şi i-a zis: “Vino, căci eu […………2 r……….], dar că te vei întrista mult când vei vedea împărăţia şi toate neamurile ei.”
Când a auzit aceasta, Iuda i-a spus: “Ce lucru bun va fi că am primit-o? Căci tu m-ai pus deoparte pentru neamul acela.”
Iisus i-a răspuns şi i-a zis: “Tu vei deveni al treisprezecelea şi vei fi blestemat de celelalte neamuri – şi vei ajunge să stăpâneşti asupra lor. În zilele de pe urmă îţi vor blestema înălţarea la [neamul] cel sfânt.”
IISUS ÎI VORBEŞTE LUI IUDA DESPRE COSMOLOGIE: SPIRITUL ŞI CEL AUTOGENERAT
Iisus a spus: “[Vino], iar eu te voi învăţa despre [taine] pe care nimeni nu [le-a] văzut vreodată. Căci există un tărâm măreţ şi nesfârşit, a cărui întindere nici un neam de îngeri n-a văzut-o, [în care] se află [un] Mare [Spirit] Invizibil,
pe care ochii nici unui înger nu le-au zărit vreodată,
nici un gând al inimii nu le-a cuprins,
şi nicicând nu i s-a dat vreun nume.
Şi un nor luminos a apărut acolo. El a spus: «Să ia fiinţă un înger care să-mi fie de ajutor.»
Un mare înger, divinul iluminat Autogenerat, s-a ivit un nor. De la el, alţi patru îngeri au luat fiinţă dintr-un alt nor şi ei au devenit ajutoare pentru îngerul Autogenerat. Cel Autogenerat a spus: «Să […] ia fiinţă […]», şi a luat fiinţă […]. Şi el [a creat] primul luminător, să domnească asupra lui. El a spus: «Să ia fiinţă îngerii ca să[-i] slujească», şi miriade fără de număr au luat fiinţă. El a spus: «[Să] ia fiinţă un eon luminat», şi el a luat fiinţă. El a creat al doilea luminător [pentru] a domni asupra lui, laolaltă cu miriadele de îngeri fără număr, ca să slujească. Aşa a creat el ceilalţi eoni luminaţi. I-a făcut să domnească asupra lor şi a creat pentru ei miriade de îngeri fără număr, pentru a le fi de ajutor.
ADAMAS ŞI LUMINĂTORII
Adamas (omul de pe tărâmul divin, Adam) era în cel dintâi nor luminos pe care nici un înger nu l-a zărit printre cei numiţi «Dumnezeu». El […] că […] chipul […] şi după asemănarea [acestui] înger. El a făcut să apară [neamul] sfânt al lui Set […] cei doisprezece […] cei douăzeci şi patru […]. El a făcut să apară şaptezeci şi doi de luminători în neamul cel sfânt, aşa cum a fost voia Spiritului. Cei şaptezeci şi doi de luminători însuşi au făcut să apară trei sute şaizeci de luminători în neamul cel sfânt, aşa cum a fost voia spiritului, ca numărul lor să fie cinci de fiecare.
Cei doisprezece eoni ai celor doisprezece luminători îl întruchipează pe tatăl lor, cu şase ceruri de fiecare eon, astfel că există şaptezeci şi două de ceruri pentru cei şaptezeci şi doi de luminători, iar pentru fiecare [dintre ele, câte cinci] bolţi cereşti, [în total] trei sute şaizeci de [bolţi cereşti …]. Lor le-a fost dată putere şi o [mare] ceată de îngeri [fără număr], pentru slavă şi închinare, [şi după aceea şi] spiritele fecioare, pentru slava şi [închinarea] tuturor eonilor şi a cerurilor şi a bolţilor cereşti. (la acel timp erau cunoscute cinci planete: Mercur, Venus, Marte, Jupiter şi Saturn)
COSMOSUL, HAOSUL ŞI LUMEA CEALALTĂ
Mulţimea acelor nemuritori e numită cosmos – adică pieire – de Tatăl şi de cei şaptezeci şi doi de luminători care sunt cu cel Autogenerat şi cu cei şaptezeci şi doi de eoni ai săi. În el primul om a apărut, cu puterile sale depline. Şi eonul care a apărut cu neamul lui, eonul în care se află norul cunoaşterii şi îngerul, este numit El (numele semitic al zeului suprem = Dumnezeu). […] după aceea […] a spus: «Să ia fiinţă doisprezece îngeri [pentru] a domni asupra haosului şi a [lumii celeilalte].» Şi iată, din nor apăru un [înger] a cărui faţă strălucea de foc şi a cărui înfăţişare era mânjită de sânge. Numele lui era Nebro (de gen feminin), ceea ce înseamnă «rebel», alţii îi spun Yaldabaoth. Un alt înger, Sakalas, a ieşit tot din nor. Deci Nebro a creat şase îngeri – la fel ca Saklas – ca să fie ajutoare, iar aceştia au făcut doisprezece îngeri în ceruri, fiecare primind o părticică din ceruri.
STĂPÂNITORII ŞI ÎNGERII
Cei doisprezece stăpânitori au vorbit cu cei doisprezece îngeri: «Fie ca fiecare dintre voi […] şi fie ca ei […] neam [……..1 r ………] îngeri»:
Primul este Set, care e numit Hristos.
Al [doilea] este Harmathoth, care e […]
Al [treilea] este Galila.
Al patrulea este Yobel.
Al cincilea [este]Adonaios.
Aceştia sunt cei cinci care au stăpânit asupra lumii celeilalte şi în primul rând asupra haosului.
CREAREA OMENIRII
Apoi Saklas a spus îngerilor săi: «Să facem om după chip şi după asemănare.» Ei l-au făurit pe Adam şi pe soaţa lui, Eva, căreia i se spune, în nor, Zoe (gr. “viaţă”). Căci prin acest nume toate neamurile caută omul şi fiecare dintre ele cheamă femeia cu acest nume. Acum, Sakla nu a stăpânit decât […] neamurile acestea […]. Şi [stăpânitorul] i-a spus lui Adam: «Vei trăi viaţă lungă, împreună cu copiii tăi.»
IUDA ÎNTREABĂ DESPRE DESTINUL LUI ADAM ŞI AL OMENIRII
Iuda i-a spus lui Iisus: “[Care] este durata îndelungată cât omul va trăi?”
Iisus a zis: “De ce întrebi tu asta, căci Adam, cu neamul lui, şi-a trăit durata vieţii în locul în care şi-a primit împărăţia, cu anii trăiţi cu stăpânitorul său?”
Iuda i-a spus lui Iisus: “Duhul omenesc moare?”
Iisus a zis: ”De aceea i-a poruncit Dumnezeul lui Mihail să dea oamenilor duhul cu împrumut, ca ei să poată sluji, dar Marele Unu i-a poruncit lui Gavriil să dea duhuri marelui neam ce nu are stăpânitor peste el – adică duh şi suflet . Prin urmare, restul sufletelor [………1 r……….].
IISUS VORBEŞTE CU IUDA ŞI CU CEILALŢI DESPRE NIMICIREA CELOR TICĂLOŞI
[…] lumina [………2 r……….] în jurul […] să fie […] duhul [care există] în voi să sălăşluiască în această [carne] printre neamurile de îngeri. Dar Dumnezeu a făcut să li se [dea] cunoaştere lui Adam şi celor care erau cu el, pentru ca împăraţii haosului şi ai celeilalte lumi să nu stăpânească asupra lor.”
Iuda i-a spus lui Iisus: “Şi ce vor face acele neamuri?”
Iisus a zis: “Adevărat vă spun eu vouă, pentru ei toţi, stelele vor duce totul la împlinire. Când Saklas îşi încheie timpul ce i-a fost dat, prima lor stea va apărea cu neamurile, şi ei vor termina ce au zis că vor face. Apoi vor preacurvi în numele meu şi îşi vor ucide pruncii şi vor […] şi […………6 r………..] numele meu, iar steaua ta va domni peste al [trei]sprezecelea eon.”
După aceasta, Iisus [a râs].
[Iuda a spus]: “Învăţătorule, [de ce râzi de noi]?”
[Iisus] a răspuns [şi a zis]: “Nu râd [de voi], ci de greşeala stelelor, căci aceste şase stele rătăcesc cu aceşti cinci luptători, şi ei toţi vor fi nimiciţi împreună cu cei pe care i-au creat.”
IISUS VORBEŞTE DESPRE CEI BOTEZAŢI ŞI DESPRE TRĂDAREA LUI IUDA
Iuda i-a spus lui Iisus: “Iată, ce vor face aceia care au fost botezaţi în numele tău?”
Iisus a spus: “Adevărat îţi spun eu [ţie], acest botez […] numele meu [………9 r………..] pentru mine. Adevărat îţi spun [eu] ţie, Iuda, [cei care] aduc jertfe lui Saklas […] Dumnezeu [………3 r………] tot ce e rău.
Dar tu îi vei întrece pe toţi. Căci tu vei jertfi omul care mă înveşmântează.
Deja fruntea ta s-a înălţat,
Urgia ta a fost aprinsă,
Steaua ta a strălucit viu,
Iar lumina ta a [devenit puternică].
Adevărat […] ultimul tău […] a devenit […………2 r………] mâhni [………2 r……….] stăpânitorul, căci el va fi nimicit. Şi apoi chipul marelui neam al lui Adam va fi slăvit, căci, înainte de ceruri, de pe pământ şi de îngeri, există acel neam, care este de pe tărâmurile eterne. Iată, totul ţi-a fost spus. Ridică-ţi ochii şi priveşte spre nor şi spre lumina din el şi spre stelele care îl înconjoară. Steaua care arată drumul este steaua ta.”
Iuda şi-a ridicat ochii şi a văzut norul luminos şi a intrat în el. Cei care stăteau pe pământ au auzit un glas venind din nor, care zicea, […] mare neam […] chip […] şi […..… 5 r…………].
ÎNCHEIERE: IUDA ÎL TRĂDEAZĂ PE IISUS
[…] Marii lor preoţi au cârtit, căci [el] intrase în odaia de oaspeţi cu rugăciunea lui. Dar unii scribi erau acolo pândind cu băgare de seamă pentru a-l prinde în timpul rugăciunii, căci le era teamă de popor, fiindcă toţi îl priveau ca pe un profet.
Ei s-au apropiat de Iuda şi i-au spus: “Ce faci aici? Tu eşti ucenicul lui Iisus.”
Iuda le-a răspuns aşa cum au vrut ei. Şi a primit nişte bani şi l-a dat în mâinile lor.
lasă un comentariu, scrie-ne părerea ta.