O mare confuzie este generată de lipsa de discernământ între ceea ce poate fi numit religie einsteiniană şi religie supranaturală.
Einstein menţiona uneori numele Dumnezeu (şi nu este singurul om de ştiinţă ateu care face acest lucru), dând astfel ocazia la neînţelegeri din partea supranaturaliştilor dornici să-şi revendice un astfel de gânditor ilustru ca pe unul de-al lor.
Dramaticul (sau, poate, provocatorul) final al Scurtei istorii a timpului, a lui Steven Hawking, „pentru că atunci am cunoaşte gândirea lui Dumnezeu”, este notoriu ca fiind greşit interpretat.
El a lăsat oamenii să creadă, eronat desigur, că Hawking este o persoană credincioasă.
În cartea „The Sacred Depths of Nature”, biologul Ursula Goodenough pare mai credincioasă decât Hawking sau Einstein. Ei îi plac bisericile, moscheile şi templele, iar multe pasaje ale cărţii se cer parcă fi scoase din context şi folosite ca muniţie de către religia supranaturală.
Autoarea merge până într-acolo încât se autodefineşte drept „naturalistă religioasă”.
Şi totuşi, o lectură atentă a cărţii ei arată că ea nu este o ateistă mai puţin fermă decât mine.
Filosofii, însă, folosesc termenul „naturalist” într-un mod foarte diferit, ca fiind opus lui supranaturalist.
Julian Baggini explică în cartea „Ateism: A Very Short Introduction” înţelesul ataşamentului unui ateu faţă de naturalism:
„Ceea ce cred cei mai mulţi atei, este că există doar un singur fel de materie în univers, de natură fizică, şi din ea rezultă mintea, frumuseţea, emoţiile, valorile morale — pe scurt, întreaga gamă de fenomene care conferă bogăţie vieţii omului”.
Gândurile şi emoţiile omeneşti emerg dintr-o extrem de complexă interconectare a entităţilor fizice aflate în creier.
Din perspectiva naturalismului filosofic, un ateu este cineva care crede că nu există nimic dincolo de lumea naturală, fizică, nicio inteligenţă supranaturală care pândeşte dincolo de universul observabil, niciun suflet care supravieţuieşte trupului, şi nici minuni — cu excepţia fenomenelor naturale pe care încă nu le înţelegem. Dacă există ceva care pare a se afla dincolo de lumea naturală, aceasta se întâmplă pentru că nu îl cunoaştem suficient în prezent, dar sperăm ca în viitor să-l cunoaştem; fi să-l aducem în sfera naturalului.
Atunci când descompunem un curcubeu pentru a-l cerceta, acesta nu va apărea mai puţin minunat.
Când examinezi mai profund credinţele unor oameni de ştiinţă care, de obicei, par a fi credincioşi, constaţi că nu este chiar aşa.
Cu siguranţă că acest lucru este adevărat în cazul lui Einstein şi Hawking. Martin Rees — Astronomul Regal şi preşedinte al Royal Society — mi-a mărturisit că merge la biserică în calitate de „anglican necredincios… din loialitate faţă de trib”.
Nu are convingeri teiste, însă împărtăşeşte acel naturalism poetic pe care l-am menţionat, pe care
cosmosul îl provoacă şi altor oameni de ştiinţă.
In cursul unei conversaţii televizate recente, l-am provocat pe prietenul meu medicul obstetrician Robert Winston, un respectabil stâlp al comunităţii evreieşti britanice, să admită că iudaismul are exact acest caracter şi că, în realitate, el nu crede în nimic supranatural.
Era gata sa admită acest lucru, însă în cele din urmă a dat înapoi (ca să fiu drept, el ar fi trebuit să mă intervieveze pe mine şi nu invers).
La insistenţa mea, el a afirmat că iudaismul i-a furnizat o bună disciplină, care l-a ajutat să-şi structureze o viaţă de calitate.
Probabil că aşa este, însă lucrul acesta nu se sprijină pe valoarea de adevăr a nici uneia dintre pretenţiile supranaturale ale iudaismului.
Există mulţi intelectuali atei care se recunosc cu mândrie evrei şi respectă ritualurile evreieşti, probabil din respect faţă de o tradiţie atât de veche sau faţă de rude ucise, dar şi, probabil, din cauza unei dorinţe neclare şi a confuziei etichetării drept „religie” a reverenţei de tip panteist pe care mulţi dintre noi o împărtăşim cu cel mai distins exponent al ei, Albert Einstein.
Poate că ei nu sunt credincioşi, însă, împrumutând o expresie a filosofului Dan Dennett, „cred în credinţă”.
Una dintre cele mai citate remarci ale lui Einstein este :
„Ştiinţa fără religie este şchioapă, religia fără ştiinţă, este oarbă”.
Insă Einstein a mai spus şi:
„Ceea ce aţi citit despre convingerile mele religioase a fost desigur, o minciună, o minciună care este repetată în mod siste-matic.
Eu nu cred într-un Dumnezeu personal şi niciodată nu am negat acest lucru, ci am afirmat-o în mod limpede.
Dacă există în mine ceva ce poate fi numit religios, atunci este admiraţia neţărmurită faţă de structura lumii, în măsura în care o poate revela ştiinţa.”
Pare, cumva, Einstein se contrazice singur ?
Că vorbele sale pot fi scoase din context în cadrul unor citate care să argumenteze ambele părţi ale unei dispute?;
Nu!
Prin „religie” Einstein a înţeles ceva cu totul diferit de sensul convenţional al acestui cuvânt.
Continuând să lămuresc distincţia dintre religia supranaturală, pe de-o
parte, şi religia einsteiniană pe de alta, reţineţi că atribui caracterul de iluzie doar zeilor supranaturali.

Pentru a vă oferi o notă de religie einsteiniană, iată alte câteva citate din Einstein:
„Sunt un necredincios.
Acesta este un tip oarecum nou de religie.
Niciodată nu i-am imputat Naturii o intenţie sau un scop, sau orice ar putea fi înţeles antropomorfic.
Ceea ce văd în natură nu este decât o magnifică structură pe care nu o înţelegem decât imperfect, şi acest lucru nu poate decât să confere unei persoane raţionale cu un sentiment de umilinţă. Acesta este un sentiment religios autentic şi nu are nimic de-a face cu misticismul.
Ideea unui Dumnezeu personal îmi este complet străină şi mi se pare chiar naivă.”

5070425595062_dumnezeu-o-amagire-editia-a-doua-richard-dawkins

Please follow and like us:
Maximilian5. literaturaO mare confuzie este generată de lipsa de discernământ între ceea ce poate fi numit religie einsteiniană şi religie supranaturală. Einstein menţiona uneori numele Dumnezeu (şi nu este singurul om de ştiinţă ateu care face acest lucru), dând astfel ocazia la neînţelegeri din partea supranaturaliştilor dornici să-şi revendice un astfel...Pentru cei care știu să gândească singuri