godporÎn Dicționarul religios din 1994 scrie: ,, adventísm s. n. Sectă creștină, întemeiată în jurul anilor 1830 de predicatorul baptist William Miller, care socotește că sensul vieții și datoria omului pe pământ sunt să aștepte a doua venire a lui Iisus Hristos, care va avea loc curând, când se va întemeia împărăția de 1000 de ani.
–♦Adventiști creștini = subsectă adventistă care susține că după mileniul de domnie hristică toți păcătoșii din lume vor fi nimiciți.
–♦ Adventiști evanghelici = subsectă adventistă care susține nemurirea.
–♦ Adventiști de ziua a șaptea = subsectă adventistă înființată de Ellen White (1827-1917), constituind ramura cea mai fanatică și uneori cea mai agresivă a adventiștilor, care consideră ziua a șaptea din Geneză (ziua de odihnă) sâmbăta; sabatiști.
–♦Adventiști reformiști = adventiști care refuză orice muncă în zi de sâmbătă, precum și serviciul militar. – Din. engl. adventism, germ. Adventismus.”
Mult mai multe detalii despre confesiunile adventiste aflăm accesând site-ul Wikipedia (Enciclopedia liberă) termenul ,,adventism”:

Cultul adventist de ziua a 7-a (AZŞ), Denominaţiunea ,,Adventiştii de ziua a şaptea’’ a apărut în prima jumătate a secolului trecut. Doctrina sa are ca punct central apropiata venire a lui Hristos, care va întemeia o Împărăţie de o mie de ani pe pământ.
De aici, şi numele sectei (în latină, adventus = venire). […] Ca şi baptiştii, adventiştii de ziua a şaptea se îngrijesc ca în rândul generaţiilor tinere să aibă oameni care să contribuie la emanciparea cultului.
Tinerii adventişti preferă conservatorul şi studiile de medicină. Bineînţeles, sunt studenţi de credinţă adventă şi la alte facultăţi, însă într-un număr mic şi foarte rar vei întâlni un student advent la institutele de profil tehnic.
Ei preferă conservatorul, pentru că, după absolvire, vor putea fi utili şi comunităţii din care fac parte în pregătirea formaţiilor artistice.
Medicii sunt consideraţi de mare folos pentru cult şi ca predicatori.

Credinciosul advent şi controlul exercitat de cult asupra sa.

Credinciosul adventist nu e stăpânit de imaginea iadului, pentru că adventiştii nu cred în iad.
El are conştiinţa fericirii veşnice, mai mult decât alţi creştini.
Din miliardele de oameni câte au trecut pe pământ şi vor trece, numai el se va bucura de împărăţia lui Hristos de o mie de ani; numai el va putea privi pe satan cum se zbate pe pământul pustiit din cauza nelegiuirilor, pentru a-şi vedea mai bine opera; el va vedea cum cei care n-au împărtăşit credinţa lor vor dispare, iar ei, adventiştii, vor trăi veşnic.
Dar, credinciosul adventist este dominat de frica de a rămâne în afara acelei împărăţii unice.
El crede că această fericire o vor dobândi doar adventiştii de ziua a şaptea şi, de aceea respectă cu stricteţe ceea ce i se cere.
După ce i-a creat credinciosului aceste convingeri, după ce i-a acaparat conştiinţa, pastorul exercită un control riguros asupra lui, îi cenzurează viaţa intimă până în cele mai mici amănunte, iar credinciosul se supune fără murmur. Controlul începe în comunitate şi se continuă apoi în viaţa particulară.
Comunitatea are toate datele personale ale credinciosului său.
Atunci când un credincios îşi schimbă domiciliul şi trece dintr-o comunitate într-alta, el primeşte o scrisoare de recomandare, fără de care nu poate fi înscris în registrul comunităţii în care merge, se fac aprecieri asupra comportamentului său, se vorbeşte despre activitatea desfăşurată în comunitatea pe care a părăsit-o, dacă a avut abateri şi de ce natură etc.
Scrisoarea este mai întâi discutată în comitetul comunităţii, apoi este adusă la cunoştinţa adunării, iar primirea în comunitate se face prin votul adunării.
Controlul asupra vieţii credincioşilor, atât în interiorul adunării, cât şi în afara acesteia, îmbracă o multitudine de forme.
Căutând să păstreze credincioşii sub stricta şi exclusiva trăire adventistă, pastorii şi prezbiterii controlează şi felul de alimentaţie (nu consumă carne de porc şi înclină spre vegetarism), controlează lectura, preocupările, viaţa şi relaţiile de familie, încercând să elimine orice influenţă din afara comunităţii.
Uneori, controlul vieţii credinciosului se acţionează public, folosindu-se curentul de opinie al credincioşilor din adunare.
Sunt cazuri în care tutelarea merge până la amestecul în viaţa soţilor.
Consecinţele educaţiei riguroase în spiritul doctrinei adventiste, a controlului minuţios pe care-l exercită cultul asupra credincioşilor săi, capătă aceste grave accente în viaţa de familie, când au loc căsătoriile mixte, când unul din soţi nu este adventist.
În asemenea cazuri, se vede cel mai bine puternica influenţă a cultului asupra tinerilor, faptul că reuşeşte să-i rupă de preocupările şi felul de viaţă al generaţiei lor.
Cultul nu admite căsătoria dintre tinerii adventişti şi neadventişti.
Unica soluţie în această situaţie, admisă de cult, este ,,botezarea’’ soţului neadventist.
Dacă soţul neadventist refuză, pastorul nu oficiază serviciul religios, iar dacă s-a încheiat totuşi căsătoria, la oficiul stării civile, atunci tânărul adventist care s-a căsătorit în ,,lume’’ este sancţionat cu excluderea din comunitate.
De obicei, adventiştii se căsătoresc între ei, totuşi mai sunt şi excepţii.
Pentru a face să suporte mai uşor rigorismul şi a-şi lăsa viaţa dirijată după doctrina adventă, credinciosului i se aminteşte mereu că el va face parte din ,,cei aleşi’’, că el trebuie să fie mândru de faptul că face parte din această ceată.
Cultul însuşi îşi dă seama că e dificil să-i atragă pe copii şi tineri la viaţa comunităţii.
Numai prin citirea Bibliei şi prin rugăciuni, tinerii nu ar putea fi atraşi la casele de rugăciuni.
Atunci, în dese cazuri, se organizează programe cu orchestre, şi formaţiuni corale.

(imaginea atașată acestui articol este preluată de pe siteul: http://www.adventomania.ro)

Please follow and like us:
Maximilian4. ReligiiÎn Dicționarul religios din 1994 scrie: ,, adventísm s. n. Sectă creștină, întemeiată în jurul anilor 1830 de predicatorul baptist William Miller, care socotește că sensul vieții și datoria omului pe pământ sunt să aștepte a doua venire a lui Iisus Hristos, care va avea loc curând, când se va...Pentru cei care știu să gândească singuri