Păcatul primordial
Minciuna păcatului primordial
Religiile creștine fac foarte mult caz de așa-zisa cădere în păcat a omului, iar pretinsul păcat originar este considerat atunci când Adam și Eva au încălcat porunca lui Dumnezeu și au mâncat din pomul cunoașterii, deși acesta le interzisese să mănânce.
Se pretinde că acest păcat origirar ar fi cauza pentru care oamenii au devenit muritori, pentru că acesta ne-a făcut pe toți să fim păcătoși și ar fi principala cauză a nefericirii noastre.
De fapt acest ”păcat originar” nici măcar nu a existat, ci este unul inventat. Chiar dacă ar fi existat acest păcat, este absurd să credem că păcatul unui singur om poate face ca întreaga omenire să fie păcătoasă, chiar dacă acel om a fost Adam. În toate normele morale divine care au fost revelate de-a lungul timpului, nu există așa ceva, și nici Iisus nu a făcut nicio referire la acest ”păcat originar”. Acesta a fost o altă invenție a Bisericii Creștine, ca să ne facă pe toți să ne simțim vinovați, pentru că oamenii care se simt vinovați sunt mai docili și mai ușor de manipulat.
Dacă cineva a greșit, acela este Dumnezeu, pentru că i-a mințit că vor muri dacă vor mânca din acel pom, precum și pentru că a pedepsit și a blestemat doi oameni nevinovați. Este adevărat că Adam și Eva au încălcat porunca pe care le-o dăduse Dumnezeu, însă ei erau doi oameni foarte naivi care nu știau nici măcar să facă distincție între bine și rău, așa că practic erau iresponsabili pentru faptele lor.
Cu alte cuvinte ei erau ca doi copii nevinovați, care au făcut o greșeală pe care orice părinte adevărat le-ar ierta-o și nu i-ar pedepsi. Iar faptul că pretinsul lor Tată, în loc să îi ierte, le-a aplicat o pedeapsă mult prea aspră și i-a mai și blestemat cumplit, dovedește că El nu este adevăratul Dumnezeu.
După toată atitudinea Lui, se pare că acest Domn Dumnezeu l-a făcut pe Adam doar pentru că avea nevoie de o slugă și un paznic la grădina Eden: ”Și a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse șil-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze și s-o păzească”(Geneza, cap. 2). Ca să lucreze și să păzească o grădină, Adam nu avea nevoie de înțelepciune, iar Dumnezeu nu își dorea nicicum ca el evolueze pe plan spiritual, așa că i-a interzis să mănânce din pomul cunoașterii binelui și răului. Și ca să fie sigur că nu se va atinge de acel pom, l-a mințit că va muri dacă va mânca fructe din acel pom.
Cel care a păcătuit aici nu a fost nici Adam, nici Eva și nici șarpele. Cel care a păcătuit a fost Domnul Dumnezeu, pentru că a blestemat cumplit niște ființe nevinovate și le-a pedepsit pe nedrept. Religia ni-L prezintă pe Dumnezeu ca pe unul corect, bun, milostiv și iertător, însă dacă era cu adevărat așa, atunci de ce i-a nedreptățit pe Adam, pe Eva și pe șarpe? De ce atâta ură și înverșunare din partea unei divinități care, după știința noastră, trebuia să fie bună, iertătoare, milostivă și corectă, adică așa cum ar trebui să fie un tată adevărat pentru copii lui? Mă îndoiesc că modul cum s-a comportat Dumnezeu față de Adam și Eva, poate să fie atitudinea unui tată adevărat bun și iubitor față de copiii lui, ci mai degrabă este atitudinea unui stăpân rău și nemilos față de slugile Lui.
Din toate relatările de mai sus vedem un Dumnezeu mânios, rău, răzbunător, invidios, etc., adică cu totul altfel față de acel Dumnezeu bun și iertător pe care ni-L prezintă religiile. Având în vedere că toate acestea sunt relatate în Biblie și că aceasta este cartea sfântă a religiilor creștine, atunci cum pot ele să ne mintă că acest Dumnezeu este unul bun, milostiv, iertător, corect, etc.? După marea nedreptate pe care i-a făcut-o Dumnezeu lui Adam atunci când l-a alungat din Rai, cum poate religia să ne mintă că de fapt Adam este cel vinovat? Cum poate religiile creștine să culpabilizeze întreaga omenire pentru un așa zis ”păcat originar”, care de fapt nici nu a existat? Iar faptul că Biserica Catolică le-a interzis laicilor timp de 1230 de ani ca să citească Biblia, dovedește că aceasta era conștientă de toate aceste minciuni, ceea ce înseamnă că slujitorii acesteia au fost complici și au contribuit la nefericirea omenirii. Însă cea mai mare vină am avut-o noi, că ne-am lăsat mințiți atâta amar de vreme, așa că se poate spune că ne-am meritat soarta.
