Necronomicon – Cartea Numelor Moarte
Necronomiconul (în traducere „Cartea Numelor Moarte”) a fost scrisă de Abdul Al-Hazred, cunoscut şi sub numele de „Arabul Dement” din cauza excentricităţilor sale, în secolul al VII-lea, în care povesteşte despre „entităţile” care au populat Pământul înainte de apariţia omului, numite de el „Cei Vechi”. Numele arab al cărţii era „Al Azif”, după sunetele scoase de insectele deşertului, asemănătoare cu zgomotul făcut de duhurile rele.
Se spune că această carte legendară le-ar da posibilitatea celor care o citesc să invoce şi să domine forţele acelor entităţi. Puterea blestemelor ancestrale care rezidă în textele de aici ar putea arunca în negură omenirea întreagă. Cei care au tradus-o în latină sau alte limbi au sfârşit pe rugul Inchiziţiei.
Entităţile descrise de Al-Hazred există şi în prezent, după cum afirmă el în lucrare, dar pe un alt plan alt realităţii noastre. Cei Vechi nu aşteaptă decât un semn, o invocaţie, pentru a se reîntoarce în realitatea omenească, punând din nou stăpânire pe Terra. Celebrul scriitor şi ocultist britanic din secolul al XIX-lea, Aleister Crowley, numeşte incantaţia respectivă „Blestemul Creaţiei Originare”. „Pare scrisă de Dumnezeu însuşi! De ce? Poate pentru că i-a părut rău că a creat omul…”, explică ocultistul într-unul dintre studiile sale. La fel ca Nostradamus, „Arabul Dement” s-a folosit de magie şi droguri ca să „vadă” viitorul sumbru. Convins că i-a contactat pe Cei Vechi în perioada delirului produs de prafuri halucinogene, Al-Hazred descrie o nouă Apocalipsă: un război mondial din care Fiara iese victorioasă, iar Pământul este distrus aproape total.
